| Chapter 4 |
1 | Elifaz din Teman a luat cuvkntul wi a zis:
|
2 | ,,Dacq vom kndrqzni sq-yi vorbim, te vei supqra? Dar cine ar putea sq tacq?
|
3 | De multeori tu ai knvqyat pe alyii, wi ai kntqrit mknile slqbite.
|
4 | Cuvintele tale au ridicat pe cei ce se clqtinau, wi ai kntqrit genunchii cari se kndoiau.
|
5 | Wi acum, cknd este vorba de tine, ewti slab! Acum, cknd ewti atins tu, te turburi! Nu este frica ta de Dumnezeu sprijinul tqu?
|
6 | Nqdejdea ta, nu -i neprihqnirea ta?
|
7 | Adu-yi aminte, te rog: care nevinovat a perit? Cari oameni neprihqniyi au fost nimiciyi?
|
8 | Dupq ckte am vqzut eu, numai cei ce arq fqrqdelegea wi samqnq nelegiuirea ki secerq roadele!
|
9 | Aceia pier prin suflarea lui Dumnezeu, nimiciyi de vkntul mkniei Lui.
|
10 | Mugetul leilor knceteazq, dinyii puilor de lei sknt zdrobiyi!
|
11 | Leul bqtrkn piere din lipsq de pradq, wi puii leoaicei se risipesc.
|
12 | Un cuvknt s`a furiwat pknq la mine, wi urechea mea i -a prins sunetele uwoare.
|
13 | Kn clipa cknd vedeniile de noapte frqmkntq gkndul, cknd oamenii sknt cufundayi kntr`un somn adknc,
|
14 | m`a apucat groaza wi spaima, wi toate oasele mi-au tremut.
|
15 | Un duh a trecut pe lkngq mine... Tot pqrul mi s`a sbkrlit ca ariciul...
|
16 | Un chip cu o knfqyiware necunoscutq era knaintea ochilor mei. Wi am auzit un glas care woptea kncetiwor:
|
17 | ,,Fi-va omul fqrq vinq knaintea lui Dumnezeu? Fi-va el curat knaintea Celui ce l -a fqcut?
|
18 | Dacq n`are kncredere Dumnezeu nici kn slujitorii Sqi, dacq gqsewte El greweli chiar la kngerii Sqi,
|
19 | cu ckt mai mult la cei ce locuiesc kn case de lut, cari kwi trag obkrwia din yqrknq, wi pot fi zdrobiyi ca un vierme!
|
20 | De dimineayq pknq seara sknt zdrobiyi, pier pentru totdeauna, wi nimeni nu yine seama de ei.
|
21 | Li se taie firul vieyii: mor, wi tot n`au cqpqtat knyelepciunea!
|