| Chapter 104 |
1 | Binecuvknteazq, suflete, pe Domnul! Doamne, Dumnezeule, Tu ewti nemqrginit de mare! Tu ewti kmbrqcat cu strqlucire wi mqreyie!
|
2 | Te knvelewti cu lumina ca wi cu o manta; kntinzi cerurile ca un cort.
|
3 | Cu apele Kyi kntocmewti vkrful locuinyei Tale; din nori Kyi faci carul, wi umbli pe aripile vkntului.
|
4 | Din vknturi Kyi faci soli, wi din flqcqri de foc, slujitori.
|
5 | Tu ai awezat pqmkntul pe temeliile lui, wi niciodatq nu se va clqtina.
|
6 | Tu kl acoperisei cu adkncul cum l-ai acoperi cu o hainq; apele stqteau pe munyi,
|
7 | dar, la ameninyarea Ta, au fugit, la glasul tunetului Tqu au luat -o la fugq,
|
8 | suindu-se pe munyi wi pogorkndu-se kn vqi, pknq la locul, pe care li -l hotqrksei Tu.
|
9 | Le-ai pus o margine, pe care nu trebuie s`o treacq, pentruca sq nu se mai kntoarcq sq acopere pqmkntul.
|
10 | Tu faci sq ykwneascq izvoarele kn vqi, wi ele curg printre munyi.
|
11 | Tu adqpi la ele toate fiarele ckmpului; kn ele kwi potolesc setea mqgarii sqlbatici.
|
12 | Pqsqrile cerului locuiesc pe marginile lor, wi fac sq le rqsune glasul printre ramuri.
|
13 | Din locawul Tqu cel knalt Tu uzi munyii; wi se saturq pqmkntul de rodul lucrqrilor Tale.
|
14 | Tu faci sq creascq iarba pentru vite, wi verdeyuri pentru nevoile omului, ca pqmkntul sq dea hranq:
|
15 | vin, care knveselewte inima omului, untdelemn, care -i knfrumuseyeazq faya, wi pkne, care -i kntqrewte inima.
|
16 | Se udq copacii Domnului, cedrii din Liban, pe cari i -a sqdit El.
|
17 | Kn ei kwi fac pqsqrile cuiburi; iar cocostkrcul kwi are locuinya kn chiparowi;
|
18 | munyii cei knalyi sknt pentru yapii sqlbatici, iar stkncile sknt adqpost pentru iepuri.
|
19 | El a fqcut luna ca sq arate vremile; soarele wtie cknd trebuie sq apunq.
|
20 | Tu aduci kntunerecul, wi se face noapte: atunci toate fiarele pqdurilor se pun kn miwcare;
|
21 | puii de lei mugesc dupq pradq, wi kwi cer hrana dela Dumnezeu.
|
22 | Cknd rqsare soarele, ele fug knapoi, wi se culcq kn vizuinile lor.
|
23 | Dar omul iese la lucrul squ, wi la munca lui, pknq seara.
|
24 | Ckt de multe sknt lucrqrile Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai fqcut cu knyelepciune, wi pqmkntul este plin de fqpturile Tale.
|
25 | Iatq marea cea kntinsq wi mare: kn ea se miwcq nenumqrate vieyuitoare mici wi mari.
|
26 | Acolo kn ea, umblq corqbiile, wi kn ea este leviatanul acela pe care l-ai fqcut sq se joace kn valurile ei.
|
27 | Toate aceste vieyuitoare Te awteaptq, ca sq le dai hrana la vreme.
|
28 | Le -o dai Tu, ele o primesc; Kyi deschizi Tu mkna, ele se saturq de bunqtqyile Tale.
|
29 | Kyi ascunzi Tu Faya, ele tremurq; le iei Tu suflarea: ele mor, wi se kntorc kn yqrkna lor.
|
30 | Kyi trimeyi Tu suflarea: ele sknt zidite, wi knoiewti astfel faya pqmkntului.
|
31 | Kn veci sq yinq slava Domnului! Sq Se bucure Domnul de lucrqrile Lui!
|
32 | El privewte pqmkntul, wi pqmkntul se cutremurq; atinge munyii, wi ei fumegq.
|
33 | Voi cknta Domnului ckt voi trqi, voi lquda pe Dumnezeul meu ckt voi fi.
|
34 | Fie plqcute Lui cuvintele mele! Mq bucur de Domnul.
|
35 | Sq piarq pqcqtowii de pe pqmknt, wi cei rqi sq nu mai fie! Binecuvinteazq, suflete, pe Domnul! Lqudayi pe Domnul!
|