Chapter 4

 Pe cknd vorbeau Petru wi Ioan norodului, au venit la ei pe neawteptate preoyii, cqpitanul Templului wi Saducheii, 

 foarte necqjiyi cq knvqyau pe norod, wi vesteau kn Isus knvierea din moryi. 

 Au pus mknile pe ei, wi i-au aruncat kn temniyq pknq a doua zi; cqci se knserase. 

 Knsq mulyi din ceice auziserq cuvkntarea, au crezut; wi numqrul bqrbayilor credinciowi s`a ridicat aproape la cinci mii. 

 A doua zi, mai marii norodului, bqtrknii wi cqrturarii s`au adunat kmpreunq la Ierusalim, 

 cu marele preot Ana, Caiafa, Ioan, Alexandru, wi toyi cei ce se trqgeau din neamul marilor preoyi. 

 Au pus pe Petru wi pe Ioan kn mijlocul lor, wi i-au kntrebat: ,,Cu ce putere, sau kn numele cui ayi fqcut voi lucrul acesta?`` 

 Atunci Petru, plin de Duhul Sfknt, le -a zis: ,,Mai mari ai norodului wi bqtrkni ai lui Israel! 

 Fiindcq skntem trawi astqzi la rqspundere pentru o facere de bine, fqcutq unui om bolnav, wi skntem kntrebayi cum a fost vindecat, 

 s`o wtiyi toyi, wi s`o wtie tot norodul lui Israel! Omul acesta se knfqyiweazq knaintea voastrq pe deplin sqnqtos, kn Numele lui Isus Hristos din Nazaret, pe care voi L-ayi rqstignit, dar pe care Dumnezeu L -a knviat din moryi. 

 El este ,piatra lepqdatq de voi, zidarii, care a ajuns sq fie pusq kn capul unghiului.` 

 Kn nimeni altul nu este mkntuire: cqci nu este supt cer nici un alt Nume dat oamenilor, kn care trebuie sq fim mkntuiyi.`` 

 Cknd au vqzut ei kndrqzneala lui Petru wi a lui Ioan, s`au mirat, kntruckt wtiau cq erau oameni necqrturari wi de rknd; wi au priceput cq fuseserq cu Isus. 

 Dar fiindcq vedeau lkngq ei pe omul care fusese vindecat, nu puteau zice nimic kmpotrivq. 

 Le-au poruncit doar sq iasq afarq din Sobor, s`au sfqtuit kntre ei, 

 wi au zis: ,,Ce vom face oamenilor acestora? Cqci este wtiut de toyi locuitorii Ierusalimului cq prin ei s`a fqcut o minune vqditq, pe care n`o putem tqgqdui. 

 Dar, ca sq nu se lqyeascq vestea aceasta mai departe kn norod, sq -i ameninyqm, wi sq le poruncim ca de acum kncolo sq nu mai vorbeascq nimqnui kn Numele acesta.`` 

 Wi dupqce i-au chemat, le-au poruncit sq nu mai vorbeascq cu nici un chip, nici sq mai knveye pe oameni kn Numele lui Isus. 

 Drept rqspuns, Petru wi Ioan le-au zis: ,,Judecayi voi singuri dacq este drept knaintea lui Dumnezeu sq ascultqm mai mult de voi deckt de Dumnezeu; 

 cqci noi nu putem sq nu vorbim despre ce am vqzut wi am auzit.`` 

 I-au ameninyat din nou, wi i-au lqsat sq plece, cqci nu wtiau cum sq -i pedepseascq, din pricina norodului; fiindcq toyi slqveau pe Dumnezeu pentru cele kntkmplate. 

 Cqci omul cu care se fqcuse aceastq minune de vindecare, avea mai bine de patruzeci de ani. 

 Dupq ce li s`a dat drumul, ei s`au dus la ai lor, wi le-au istorisit tot ce le spuseserq preoyii cei mai de seamq wi bqtrknii. 

 Cknd au auzit ei aceste lucruri, wi-au ridicat glasul toyi kmpreunq cqtre Dumnezeu, wi au zis: ,,Stqpkne, Doamne, care ai fqcut cerul, pqmkntul, marea wi tot ce este kn ele! 

 Tu ai zis prin Duhul Sfknt, prin gura pqrintelui nostru David, robul Tqu: ,Pentruce se kntqrktq neamurile, wi pentruce cugetq noroadele lucruri dewerte? 

 Kmpqrayii pqmkntului s`au rqsculat, wi domnitorii s`au unit kmpotriva Domnului wi kmpotriva Unsului Squ.` 

 Kn adevqr, kmpotriva Robului Tqu celui sfknt, Isus, pe care L-ai uns Tu, s`au knsoyit kn cetatea aceasta Irod wi Pilat din Pont cu Neamurile wi cu noroadele lui Israel, 

 ca sq facq tot ce hotqrkse mai dinainte mkna Ta wi sfatul Tqu. 

 Wi acum, Doamne, uitq-Te la ameninyqrile lor, dq putere robilor Tqi sq vesteascq Cuvkntul Tqu cu toatq kndrqzneala, 

 wi kntinde-Yi mkna, ca sq se facq tqmqduiri, minuni wi semne prin Numele Robului Tqu celui Sfknt, Isus.`` 

 Dupq ce s`au rugat ei, s`a cutremurat locul unde erau adunayi; toyi s`au umplut de Duhul Sfknt, wi vesteau Cuvkntul lui Dumnezeu cu kndrqznealq. 

 Mulyimea celor ce crezuserq, era o inimq wi un suflet. Niciunul nu zicea cq averile lui sknt ale lui, ci aveau toate de obwte. 

 Apostolii mqrturiseau cu multq putere despre knvierea Domnului Isus. Wi un mare har era peste toyi. 

 Cqci nu era niciunul printre ei, care sq ducq lipsq: toyi cei ce aveau ogoare sau case, le vindeau, aduceau preyul lucrurilor vkndute, 

 wi -l puneau la picioarele apostolilor; apoi se kmpqryea fiecqruia dupq cum avea nevoie. 

 Iosif, numit de apostoli wi Barnaba, adicq, kn tklmqcire, fiul mkngkierii, un Levit, de neam din Cipru, 

 a vkndut un ogor, pe care -l avea, a adus banii, wi i -a pus la picioarele apostolilor.