Chapter 19

 Pe cknd era Apolo kn Corint, Pavel, dupqce a trecut prin yinuturile de sus ale Asiei, a ajuns la Efes. Aici a kntklnit pe ckyiva ucenici, 

 wi le -a zis: ,,Ayi primit voi Duhul Sfknt cknd ayi crezut?`` Ei i-au rqspuns: ,,Nici n`am auzit mqcar cq a fost dat un Duh Sfknt.`` 

 Dar cu ce botez ayi fost botezayi?`` le -a zis el. Wi ei au rqspuns: ,,Cu botezul lui Ioan.`` 

 Atunci Pavel a zis: ,,Ioan a botezat cu botezul pocqinyei, wi spunea norodului sq creadq kn Celce venea dupq el, adicq kn Isus.`` 

 Cknd au auzit ei aceste vorbe, au fost botezayi kn Numele Domnului Isus. 

 Cknd wi -a pus Pavel mknile peste ei, Duhul Sfknt S`a pogorkt peste ei, wi vorbeau kn alte limbi, wi prooroceau. 

 Erau cam doisprezece bqrbayi de toyi. 

 Kn urmq, Pavel a intrat kn sinagogq, unde vorbea cu kndrqznealq. Timp de trei luni a vorbit cu ei despre lucrurile privitoare la Kmpqrqyia lui Dumnezeu, wi cquta sq knduplece pe cei ce -l ascultau. 

 Dar, fiindcq unii rqmkneau kmpietriyi wi necredinciowi, wi vorbeau de rqu Calea Domnului knaintea norodului, Pavel a plecat dela ei, a despqryit pe ucenici de ei, wi a knvqyat kn fiecare zi pe norod kn wcoala unuia numit Tiran. 

 Lucrul acesta a yinut doi ani, awa cq toyi ceice locuiau kn Asia, Iudei wi Greci, au auzit Cuvkntul Domnului. 

 Wi Dumnezeu fqcea minuni nemaipomenite prin mknile lui Pavel; 

 pknq acolo cq peste cei bolnavi se puneau basmale sau woryuri, cari fuseserq atinse de trupul lui, wi -i lqsau boalele, wi ieweau afarq din ei duhurile rele. 

 Niwte exorciwti Iudei, cari umblau din loc kn loc, au kncercat sq cheme Numele Domnului Isus peste ceice aveau duhuri rele, zicknd: ,,Vq jur pe Isus, pe care -L propovqduiewte Pavel, sq iewiyi afarq!`` 

 Ceice fqceau lucrul acesta, erau wapte feciori ai lui Sceva, un preot Iudeu din cei mai de seamq. 

 Duhul cel rqu le -a rqspuns: ,,Pe Isus Kl cunosc, wi pe Pavel kl wtiu; dar voi, cine sknteyi?`` 

 Wi omul, kn care era duhul cel rqu, a sqrit asupra lor, i -a biruit pe amkndoi, wi i -a schingiuit kn awa fel, cq au fugit goi wi rqniyi din casa aceea. 

 Lucrul acesta a fost cunoscut de toyi Iudeii, de toyi Grecii cari locuiau kn Efes, wi i -a apucat frica pe toyi: wi Numele Domnului Isus era proslqvit. 

 Mulyi din cei ce crezuserq, veneau sq mqrturiseascq wi sq spunq ce fqcuserq. 

 Wi unii din cei ce fqcuserq vrqjitorii, wi-au adus cqryile, wi le-au ars, knaintea tuturor: preyul lor s`a socotit la cincizeci de mii de arginyi. 

 Cu atkta putere se rqspkndea wi se kntqrea Cuvkntul Domnului. 

 Dupqce s`au petrecut aceste lucruri, Pavel wi -a pus de gknd sq se ducq la Ierusalim, trecknd prin Macedonia wi Ahaia. ,,Dupqce voi merge acolo``, kwi zicea el, ,,trebuie sq vqd wi Roma.`` 

 A trimes kn Macedonia pe doi din ajutoarele lui, pe Timotei wi Erast, iar el a mai rqmas cktqva vreme kn Asia. 

 Pe vremea aceea, s`a fqcut o mare turburare cu privire la Calea Domnului. 

 Un argintar, numit Dimitrie, fqcea temple de argint de ale Dianei, wi aducea lucrqtorilor sqi nu puyin ckwtig cu ele. 

 I -a adunat la un loc, kmpreunq cu cei de aceeaw meserie, wi le -a zis: ,,Oamenilor, wtiyi cq bogqyia noastrq atkrnq de meseria aceasta; 

 wi vedeyi wi auziyi cq Pavel acesta, nu numai kn Efes, dar aproape kn toatq Asia, a knduplecat wi a abqtut mult norod, wi zice cq zeii fqcuyi de mkni nu sknt dumnezei. 

 Primejdia, care vine din acest fapt, nu este numai cq meseria noastrq cade kn disprey; dar wi cq templul marei zeiye Diana este socotit ca o nimica, wi chiar mqreyia aceleia, care este cinstitq kn toatq Asia wi kn toatq lumea, este nimicitq.`` 

 Cuvintele acestea i-au umplut de mknie, wi au knceput sq strige: ,,Mare este Diana Efesenilor!`` 

 Toatq cetatea s`a tulburat. Au nqvqlit cu toyii kntr-un gknd kn teatru, wi au luat cu ei pe Macedonenii Gaiu wi Aristarh, tovarqwii de cqlqtorie ai lui Pavel. 

 Pavel voia sq vinq knaintea norodului, dar nu l-au lqsat ucenicii. 

 Chiar wi unii din mai marii Asiei, cari -i erau prieteni, au trimes la el sq -l roage sq nu se ducq la teatru. 

 Unii strigau una, alyii alta, cqci adunarea era kn knvqlmqwalq, wi cei mai mulyi nici nu wtiau pentruce se adunaserq. 

 Atunci au scos din norod pe Alexandru, pe care Iudeii kl kmpingeau knainte. Alexandru a fqcut semn cu mkna, wi voia sq se apere knaintea norodului. 

 Dar cknd l-au cunoscut cq este Iudeu, au strigat toyi kntr`un glas, timp de aproape douq ceasuri: ,,Mare este Diana Efesenilor!`` 

 Totuw logofqtul a potolit norodul, wi a zis: ,,Bqrbayi Efeseni, cine este acela care nu wtie cq cetatea Efesenilor este pqzitoarea templului marei Diane wi a chipului ei cqzut din cer? 

 Fiindcq nimeni nu poate sq tqgqduiascq lucrul acesta, trebuie sq vq potoliyi, wi sq nu faceyi nimic cu pornire nechibzuitq. 

 Cqci ayi adus aici pe oamenii acewtia, cari nu sknt vinovayi nici de jqfuirea templului, nici de hulq kmpotriva zeiyei noastre. 

 Deci, dacq kn adevqr, Dimitrie wi mewterii lui au sq se plkngq kmpotriva cuiva, sknt zile de judecatq, wi sknt dregqtori; sq se pkrascq unii pe alyii. 

 Dar dacq umblayi dupq altceva, se va hotqrk kntr`o adunare legiuitq. 

 Noi, de fapt, skntem kn primejdie sq fim knvinuiyi de rqscoalq pentru cele kntkmplate astqzi, cqci n`avem nici un temei, ca sq putem kndreptqyi zarva aceasta.`` 

 Dupq aceste cuvinte, a dat drumul adunqrii.