Chapter 27

 Dupq ce s`a hotqrkt sq plecqm cu corabia kn Italia, pe Pavel wi pe alyi ckyiva kntemniyayi i-au dat pe mkna unui sutaw al cetei de ostawi Augusta, numit Iuliu. 

 Ne-am suit kntr`o corabie dela Adramit, care avea sq meargq pe coasta Asiei, wi am pornit. Aveam cu noi pe Aristarh Macedoneanul din Tesalonic. 

 A doua zi, am ajuns la Sidon; wi Iuliu, care se purta omenos cu Pavel, i -a dat voie sq meargq pe la prietenii sqi, wi sq fie kngrijit de ei. 

 Dupq ce am plecat de acolo, am plutit pe lkngq Cipru, pentrucq vknturile erau potrivnice. 

 Dupq ce am trecut marea care scaldq Cilicia wi Pamfilia, am ajuns la Mira kn Licia. 

 Acolo sutawul a gqsit o corabie din Alexandria, care mergea kn Italia, wi ne -a suit kn ea. 

 Timp de mai multe zile, am mers kncet cu corabia, wi nu fqrq greutate am atins knqlyimea Cnid, unde nu ne -a lqsat vkntul sq ne oprim. Am trecut pe la capqtul Cretei, alqturi de Salmona. 

 De abia am mers cu corabia pe marginea insulei, wi am ajuns la un loc numit ,,Limanuri bune``, de care era aproape cetatea Lasea. 

 Trecuse destul de multq vreme, wi cqlqtoria pe mare se fqcea primejdioasq, pentrucq trecuse chiar wi vremea ,,postului``. De aceea Pavel a knwtiinyat pe ceilalyi, 

 wi le -a zis: ,,Oamenilor, cqlqtoria vqd cq nu se va face fqrq primejdie wi fqrq multq pagubq, nu numai pentru kncqrcqturq wi pentru corabie, dar chiar wi pentru vieyile noastre. 

 Sutawul a ascultat mai mult de ckrmaci wi de stqpknul corqbiei de ckt de vorbele lui Pavel. 

 Wi fiindcq limanul nu era bun de iernat, cei mai mulyi au fost de pqrere sq plece cu corabia de acolo, ca sq kncerce sq ajungq la Fenix, liman din Creta, awezat spre miazqzi-apus wi spre miazqnoapte-apus, ca sq ierneze acolo. 

 Kncepuse sq sufle un vknt uwor de miazqzi; wi, ca unii cari se credeau stqpkni pe yintq, au ridicat ancorele, wi au pornit cu corabia pe marginea Cretei. 

 Dar nu dupq multq vreme, s`a deslqnyuit asupra insulei un vknt furtunos, numit Eurachilon. 

 Corabia a fost luatq de el, fqrq sq poatq lupta kmpotriva vkntului, wi ne-am lqsat duwi kn voia lui. 

 Am trecut repede pela partea de jos a unui ostrov, numit Clauda, wi abia am putut sq punem mkna pe luntre. 

 Dupq ce au ridicat -o kn sus, au kntrebuinyat mijloace de ajutor, au kncins corabia cu frknghii; wi, de teamq sq nu cadq peste Sirta, au lqsat pknzele kn jos. Astfel s`au lqsat mknayi de vknt. 

 Fiindcq eram bqtuyi foarte tare de furtunq, a doua zi au knceput sq arunce kn mare kncqrcqtura din corabie, 

 wi a treia zi, noi, cu mknile noastre, am lepqdat uneltele corqbiei. 

 Soarele wi stelele nu s`au vqzut mai multe zile, wi furtuna era awa de puternicq kn ckt la urmq pierdusem orice nqdejde de scqpare. 

 Oamenii nu mkncaserq de multq vreme. Atunci Pavel s`a sculat kn mijlocul lor, wi a zis: ,,Oamenilor, trebuia sq mq ascultayi, wi sq nu fi pornit cu corabia din Creta, ca sq fi scqpat de aceastq primejdie wi de aceastq pagubq. 

 Acum vq sfqtuiesc sq fiyi cu voie bunq; pentrucq nici unul din voi nu va pieri; wi nu va fi altq pierdere deckt a corqbiei. 

 Un knger al Dumnezeului, al cqruia sknt eu, wi cqruia Ki slujesc, mi s`a arqtat azi noapte, 

 wi mi -a zis: ,Nu te teme, Pavele; tu trebuie sq stai knaintea Cezarului; wi iatq cq Dumnezeu yi -a dqruit pe toyi cei ce merg cu corabia kmpreunq cu tine.`` 

 De aceea, oamenilor, liniwtiyi-vq, cqci am kncredere kn Dumnezeu cq se va kntkmpla awa cum mi s`a spus. 

 Dar trebuie sq dqm peste un ostrov.`` 

 Kn noaptea a patrusprezecea, pe cknd eram kmpinwi kncoace wi kncolo cu corabia pe marea Adriaticq, pela miezul nopyii, marinarii au bqnuit cq se apropie de pqmknt. 

 Au mqsurat adkncimea apei, wi au gqsit douqzeci de stknjeni; au mers puyin mai departe, au mqsurat -o din nou, wi au gqsit cincisprezece stknjeni. 

 De teamq sq nu se loveascq de stknci, au aruncat patru ancore knspre ckrma corqbiei, wi doreau sq se facq ziuq. 

 Dar deoarece corqbierii cqutau sq fugq din corabie, wi slobozeau luntrea kn mare, supt cuvknt cq ar vrea sq arunce ancorele kn spre partea dinainte a corqbiei, 

 Pavel a zis sutawului wi ostawilor: ,,Dacq oamenii acewtia nu vor rqmknea kn corabie, nu puteyi fi scqpayi.`` 

 Atunci ostawii au tqiat funiile luntrii, wi au lqsat -o sq cadq jos. 

 Knainte de ziuq, Pavel a rugat pe toyi sq mqnknce, wi a zis: ,,Astqzi sknt patrusprezece zile, decknd stayi mereu de veghe, wi n`ayi luat nimic de mkncare kn gurq. 

 Deaceea vq rog sq mkncayi, cqci lucrul acesta este pentru scqparea voastrq; wi nu vi se va pierde nici un pqr din cap.`` 

 Dupq ce a spus aceste vorbe, a luat pkne, a mulyqmit lui Dumnezeu, knaintea tuturor, a frknt -o, wi a knceput sq mqnknce. 

 Toyi s`au kmbqrbqtat atunci, wi au luat wi ei de au mkncat. 

 Kn corabie eram de toyi: douq sute waptezeci wi wase de suflete. 

 Dupq ce s`au sqturat, au uwurat corabia, aruncknd grkul kn mare. 

 Cknd s`a fqcut ziuq, n`au cunoscut pqmkntul; dar au vqzut de departe un golf, care avea maluri nisipoase, wi au hotqrkt sq kmpingq corabia kntr`acolo, dacq va fi cu putinyq. 

 Au tqiat ancorele, ca sq le sloboadq kn mare, wi au slqbit kn acelaw timp funiile ckrmelor; apoi au ridicat ventrila cea micq dupq suflarea vkntului, wi s`au kndreptat spre mal. 

 Dar au dat peste o limbq de pqmknt, unde s`a knfipt corabia; wi partea dinainte a corqbiei s`a kmplkntat wi stqtea neclintitq, pe cknd partea dinapoi a knceput sq se rupq de izbitura valurilor. 

 Ostawii au fost de pqrere sq omoare pe cei kntemniyayi, ca sq nu scape vreunul prin knot. 

 Sutawul knsq, care voia sq scape pe Pavel, i -a oprit dela gkndul acesta. A poruncit ca cei ce pot knota, sq se arunce de pe corabie kn apq, wi sq iasq cei dintki la pqmknt; 

 iar ceilalyi sq se aweze unii pe scknduri, iar alyii pe frknturi de corabie, wi awa s`a fqcut cq au ajuns toyi teferi la uscat.