| Chapter 14 |
1 | Apoi m`am uitat, wi iatq cq Mielul stqtea pe muntele Sionului; wi kmpreunq cu El stqteau o sutq patruzeci wi patru de mii, cari aveau scris pe frunte Numele Squ wi Numele Tatqlui Squ.
|
2 | Wi am auzit venind din cer un glas ca un vuiet de ape mari, ca vuietul unui tunet puternic; wi glasul, pe care l-am auzit, era ca al celorce ckntq cu alquta, wi ckntau din alqutele lor.
|
3 | Ckntau o ckntare nouq knaintea scaunului de domnie, knaintea celor patru fqpturi vii wi knaintea bqtrknilor. Wi nimeni nu putea sq knveye ckntarea, afarq de cei o sutq patruzeci wi patru de mii, cari fuseserq rqscumpqrayi de pe pqmknt.
|
4 | Ei nu s`au kntinat cu femei, cqci sknt verguri wi urmeazq pe Miel oriunde merge El. Au fost rqscumpqrayi dintre oameni, ca cel dintki rod pentru Dumnezeu wi pentru Miel.
|
5 | Wi kn gura lor nu s`a gqsit minciunq, cqci sknt fqrq vinq knaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu.
|
6 | Wi am vqzut un alt knger care sbura prin mijlocul cerului, cu o Evanghelie vecinicq, pentruca s`o vesteascq locuitorilor pqmkntului, oricqrui neam, oricqrei seminyii, oricqrei limbi wi ori cqrui norod.
|
7 | El zicea cu glas tare: ,,Temeyi-vq de Dumnezeu, wi dayi -I slavq, cqci a venit ceasul judecqyii Lui; wi knchinayi-vq Celui ce a fqcut cerul wi pqmkntul, marea wi izvoarele apelor!``
|
8 | Apoi a urmat un alt knger, al doilea, wi a zis: ,,A cqzut, a cqzut Babilonul, cetatea cea mare, care a adqpat toate neamurile din vinul mkniei curviei ei!``
|
9 | Apoi a urmat un alt knger, al treilea, wi a zis cu glas tare: ,,Dacq se knchinq cineva fiarei wi icoanei ei, wi primewte semnul ei pe frunte sau pe mknq,
|
10 | va bea wi el din vinul mkniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat kn paharul mkniei Lui; wi va fi chinuit kn foc wi kn pucioasq, knaintea sfinyilor kngeri wi knaintea Mielului.
|
11 | Wi fumul chinului lor se suie kn sus kn vecii vecilor. Wi nici ziua, nici noaptea n`au odihnq cei ce se knchinq fiarei wi icoanei ei, wi oricine primewte semnul numelui ei!
|
12 | Aici este rqbdarea sfinyilor, cari pqzesc poruncile lui Dumnezeu wi credinya lui Isus.
|
13 | Wi am auzit un glas din cer, care zicea: ,,Scrie: Ferice de acum kncolo de moryii, cari mor kn Domnul!`` -,,Da``, zice Duhul; ,,ei se vor odihni de ostenelile lor, cqci faptele lor ki urmeazq!``
|
14 | Apoi m`am uitat, wi iatq un nor alb; wi pe nor wedea cineva care semqna cu un fiu al omului; pe cap avea o cununq de aur; iar kn mknq, o secere ascuyitq.
|
15 | Wi un alt knger a iewit din Templu, wi striga cu glas tare Celuice wedea pe nor: ,,Pune secerea Ta wi secerq: pentrucq a venit ceasul sq seceri, wi seceriwul pqmkntului este copt.``
|
16 | Atunci Celce wedea pe nor, Wi -a aruncat secerea pe pqmknt. Wi pqmkntul a fost secerat.
|
17 | Wi din Templul, care este kn cer, a iewit un alt knger, care avea wi el un cosor ascuyit.
|
18 | Wi un alt knger, care avea stqpknire asupra focului, a iewit din altar, wi a strigat cu glas tare cqtre cel ce avea cosorul cel ascuyit: ,,Pune cosorul tqu cel ascuyit, wi culege strugurii viei pqmkntului, cqci strugurii ei sknt copyi.``
|
19 | Wi kngerul wi -a aruncat cosorul pe pqmknt, a cules via pqmkntului, wi a aruncat strugurii kn teascul cel mare al mkniei lui Dumnezeu.
|
20 | Wi teascul a fost cqlcat kn picioare afarq din cetate; wi din teasc a iewit sknge, pknq la zqbalele cailor, pe o kntindere de o mie wase sute de stadii.
|